Catedrala Armeano-Catolica Sfanta Treime

Biserica Sfânta Treime, orientată sud-nord, este amplasată pe latura sudică a pieţei centrale a oraşului. Clădirea se compune dintr-o navă amplă şi un cor cu închidere semicirculară¸cu un turn mare şi două turnuri mai mici adosate. În faţa intrărilor laterale ale bisericii s-a construit câte un portic de dimensiuni reduse. Nava este acoperită în două ape, iar corul cu o semicupolă, la întâlnirea cărora se află o mică fleşă. Datorită prăbuşirilor repetate ale turnului, a modificărilor intervenite în proiectul iniţial şi schimbării meşterilor constructori, se observă diferenţe stilistice între navă şi faţada principală. Compoziţia pe cinci axe a faţadei vestice, o formulă neobişnuită în Transilvania, a luat naştere din combinaţia tipurilor de biserici cu un turn şi două turnuri. Marele turn de plan curb este caracteristic bisericilor baroce cu un turn, iar intrările laterale cu galerii sunt specifice tipului cu două turnuri.

Dominând peisajul urban al localităţii Gherla, monumentala biserică Sfânta Treime este în strânsă legătură cu istoria armenilor, aşezaţi în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea pe teritoriul Transilvaniei, astfel în opinia publică biserica este cunoscută cu denumirea de marea biserică armenească sau catedrala armeano-catolică.

Populaţia armenească aşezată pe aceste meleaguri la sfârşitul secolului al XVII-lea a utilizat, într-o primă perioadă, biserica satului Gherla din apropierea cetăţii, apoi vicarul armenilor din Transilvania, Oxendius Verserescul, episcope de Aladia, construieşte o capelă armenească în apropierea pieţei centrale de astăzi, care a fost demolată în urma construirii bisericii Sfânta Treime. Conform vizitei episcopale din 1731, tabloul altarului principal al bisericii micuţe de lemn reprezenta scena Înălţării la Ceruri a Maicii Domnului, cel al altarului nordic Naşterea lui Iisus, respectiv pe cel sudic se afla o copie a Madonei Negre din Czestochowa.

Construirea bisericii Sfânta Treime, începută în 1748, a avansat relativ repede, deoarece primul serviciu divin a fost oficiat aici în 1759. Nu se cunoaşte cine a proiectat biserica, dar din caracteristicile sale stilistice se poate deduce că nu făcea parte din cercul meşterilor transilvani, ci provenea dintre meşterii baroci austrieci.

Picturile murale actuale ale bisericii au fost realizate în campania de restaurare din anii 1930, fiind opera pictorului Ferenc Herczeg.

Catedrala adaposteste faimoasa opera a pictorului flamand Rubens:”Coborarea de pe cruce”.

Legenda spune ca la 1806 , o delegatie de negustori din Armenopolis pleaca la Viena si este primita de Imparatul Francisc al II-lea la o cina (se stie ca negustorii armeni erau atat de bogati incat imprumutau pana si visteria imperiala cu bani ,in perioade de restriste).Acolo armenii povestesc ca au costruit un orasel-Armenopolis-undeva la marginea imperiului, iar in centrul oraselului au construit o biserica, iar pentru altar ar avea nevoie de o icoana pictata.Auzind aceasta, pentru a intoarce favorul cu imprumutul banilor, imparatul se gandeste ca armenii au nevoie de o pictura mica , pentru biserica lor mica, construita in oraselul de la periferia imperiului, astfel ca le spune:”Mergeti in galeria de arta de la Belvedere si alegeti o pictura pentru bisericuta voastra!”

Insa armenii aveau nevoie de o pictura pe masura bisericii:mare si impunatoare, astfel ca aleg pictura lui Rubens, iar comercianti fiind, obisnuiti cu siretlicurile, ii fac si un semn pe panza, pentru a o putea recunoaste.

Afland de alegerea negustorilor armeni, imparatul pune sa le fie schimbata pictura, intrebandu-se: “La ce or avea nevoie armenii astia, de o pictura atat de mare si valoroasa in bisericuta lor?”.La intoarcerea spre Armenopolis, negustorii verifica pictura si nu gasesc semnul facut, astfel ca ii transmit imparatului ca pictura le-a fost schimbata, iar imparatul, cunoscandu-i pe armeni cat sunt de incapatanati si nevroind sa-i supere , nu are incotro si le daruieste pictura , care astfel ajunge in catedrala armeano-catolica din Armenopolis.

Adusă la Gherla, pictura lui Rubens chiar s-a dovedit a fi prea mică pentru a fi expusă în spatele altarului mare din biserică. Armenii au hotărât atunci să construiască o capelă laterală, special pentru acest tablou, pe care au numit-o „Capela Învierii”, unde au expus tabloul.