Congri – castrul roman

Daca te plimbi pe strazile vechiului Armenopolis , vei intalni urmele mai-vechiului castru roman Congri: monumente romane incastrate in zidurile unor constructii armenesti.Intr-un moment de liniste deplina ,se mai pot auzi inca tropotele cavaleriei romane, pe drumul antic, care facea legatura intre Napoca si Caseiu, pe partea stanga a Somesului Mic.Denumirea „ Congri” este atribuita castrului roman de la Gherla, de catre J. Ornstein si este publicata in raportul arheologic intocmit in urma cercetarilor arheologice efectuate la sfarsitul sec. al XVIII-lea.

Urmele materiale identificate in spatiul actual al municipiului Gherla, atesta cu certitudine prezenta comunitatilor preistorice, a celor trace, iar mai tarziu, intr-o continuitate incontestabila , a geto-dacilor si a civilizatiei acestora.Vestigiile geto-dace descoperite pe teritoriul orasului Gherla confirma existenta unor habitaturi geto-dace inca din perioada La Tene, peste care s-au supus mai tarziu castrul si o asezare civila romana, in care viata cotidiana a pulsat si in secolele IV-V d.Hr.

In urma celor doua razboaie daco-romane (101-102, 105-106) o parte a teritoriului locuit de daco-geti a fost inclusa in Imperiul Roman, creandu-se provincia imperiala Dacia, condusa de un delegat al imparatului Traian- legatus Augusti pro praetore.

Organizarea provinciei Dacia a fost stabilita in prima faza de imparatul Traian imediat dupa victoria definitiva asupra dacilor (vara anului 106 d.Hr.). In urmatorii ani s-a reusit pacificarea deplina si incadrarea Daciei in structurile romane.Noul imparat Hadrian (117-138) a reorganizat administrativ Dacia Romana, infiintand provinciile Dacia Inferior (estul Olteniei si sud-estul Transilvaniei) si Dacia Superior (Transilvania, Banatul si vestul Olteniei).Mai apoi se creeaza si Dacia Porolissensis, prin reorganizarea Daciei Superior.

Transformarea Daciei in provincie romana a insemnat inceputul unei noi epoci si pentru teritoriul actual al orasului Gherla, care a facut parte la inceput din Dacia Superior , iar apoi din Dacia Porolissensis.Procuratorul acestei provincii isi avea resedinta la Napoca, localitate mentionata prin anii 107-108, ca simplu vicus.In anii 122-123 Napoca a devenit Municipium Aelius Hadrianum Napoca, iar Marcus Aurelius i-a acordat titlul de Colonia Aurelia Dacica Napoca si jus italicus.Orasul exploata un vast teritoriu (cursul mijlociu al Somesului) , in care s-au dezvoltat zeci de vici, multe villae rusticae, canabae ale castrelor auxiliare de la Gherla si Gilau, cateva stationare situate pe artera Napoca-Porolissum.

Nordul Daciei Romane era aparat de o linie de castre, care incepea cu cel din Tihau (din apropierea Porolissum), la confluenta Almasului cu Somesul Mare.Urma apoi castrul de la Caseiu, langa Dej, iar mai spre est se afla castrul de la Ilisua..Aceste trei castre, situate la distante inegale, se sprijineau pe castrul de la Gherla, unde era cantonata permanent Ala II Pannoniorum.Pe teritoriul orasului Gherla au existat un castru si o asezare romana pe malul drept al Somesului Mic, in triunghiul cuprins intre intre albia somesului Mic, Canalul Morii si actuala sosea nationala Cluj-Napoca – Gherla..

Castrul Roman de la Gherla dateaza de la inceputul secolului al II-lea fiind initial construit din pamant.In anul 143, in timpul lui Antonius Pius, el a fost reconstruit din piatra.Forma castrului este neregulata, deoarece, desi a fost construit dupa un plan dreptunghiular, latura lui vestica a fost franta in asa fel incat partea de nord sa se ingusteze.Dimensiunile castrului Congri erau:latura de nord 133 m, cea de sud 169 m, latura estica 162 m, iar cea vestica 157 m.Suprafata castrului era de 2,7 ha. Zidul de incinta al castrului era gros de 1,14 m, inaltimea fiind de 5 m.Poarta era flancata de doua incaperi de garda ale caror ziduri ieseau in afara zidului de incinta cu 4 m.Colturile unghiulare aveau cate un turn interior, cu zidul de 2,30 m grosime.In interior, in spatele zidului de incinta, se afla un drum de rond pavat cu pietris , cu o latime de un metru.In interiorul castrului se afla constructia impunatoare a pretoriului (front de 66 m) si peste 30 incaperi, unele incalzite prin sistemul hipocaust.Caramizile utilizate la constructii purtau insemnele Ala II Pannoniorum.In jurul castrului Congri au fost descoperite urme de construcii ale asezarii civile.

In locul unde soseaua traverseaza Canalul Morii a fost identificata necropola.Monumente de piatra au fost gasite in albia veche a Somesului Mic.La sud de castru, de-a lungul Canalului Morii si in lunca Somesului Mic , pana inspre satul Hasdate , au fost descoperite cele mai multe urme de constructii.Baia castrului Congri a fost gasita la 250 m spre sud-vest de castru, in coltul format de Somesul Mic cu Canalul Morii.

In castrul roman de la Gherla si-a avut resedinta Ala II Pannoniorum, despre care avem informatii precise, chiar daca nu este pomenita in niciuna dintre diplomele militare aflate in Dacia.In anul 103 se afla in Pannonia, iar dupa ce a luat parte la razboaiele cu dacii a ramas in noua provincie.Numele ei apare in mai multe inscriptii de pe cuprinsul Daciei. Veterani proveniti din aceasta trupa sunt stabiliti la Apulum si Micia.Un soldat decedat are piatra funerara la Sarmiszegetusa.Din ultimii ani ai stapanirii romane dateaza dedicatia facuta lui Hercules de prefectul Pannon(ius) Maxi(minus).Dupa retragerea aureliana, Ala II Pannoniorum a fost mutata la Oescus, in Moesia Inferior.

Primele semnalari in scris ale ruinelor castrului Congri si asezarii romane de la Gherla, dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand I. Benko publica si primele inscriptii.Cercetarile arheologice efectuate de-a lungul timpului au dus la descoperirea unui bogat material arheologic :opaite, fragmente de terra sigilata, vase stampilate, sculpturi, unelte, monede, piese arhitectonice, obiecte de podoaba corporala si vestimentara, inscriptii, piese de armura, monumente funerare.Dintre obiectele descoperite, cele mai remarcabile sunt statueta zeitei Cybelle (zeita fecunditatii ), statueta de bronz a zeului Apolo, statueta de bronz a zeului Marte, monede ale imparatilor Nero, Traian, Hadrian, Antonius Pius, Marc Aurelius, Commodus, Claudius, Albinus, Septimius Sever, Caracalla, Geta, Alexander Sever, Filip Arabul si piese de bronz din sec. al IV-lea, a caror importanta istorica este deosebita (datand din perioada de dupa retragerea aureliana).

Amenajarea centurii de ocolire a municipiului Gherla (fostul drum roman) a scos la lumina zilei, dupa aproape doua milenii, drumul , care facea legatura intre castrele din Napoca si Caseiu.Drumul roman avea urmatoarele caracteristici:latimea pavajului de piatra era de 6 m, la baza drumului, pe un pat de lut batatorit, de aproximativ 0,25-0,30 m , se afla un strat de pietre de rau, gros de 0,15-0,25m, peste acest strat erau puse pietre mari (lespezi) care formau pavajul de rulare , spatiul dintre ele fiind umplut cu pamant lutos amestecat cu pietris marunt.Analizele efectuate indica faptul ca aceste pietre provin din cariera de la Orman, ca de fapt si pietrele folosite la construirea castrului Congri.

Descoperirea cea mai importanta facuta in castrul roman Congri, este o diploma militara eliberata la 2 iulie 133, sub domnia imparatului Hadrian, soldatului Sepenestus Cornon (Cornion) , fiul lui Rivus din cohorta I Britannica, cu garnizoana la Caseiu.Este o „Tabella prior” aproape intreaga, emisa pentru trupele Daciei Porolissensis cu urmatoarele caracteristici:147x117x1,4 mm si o greutate de 146,20 gr..Textul de pe fata exterioara este deosebit de clar, cel de pe fata interioara fiind o versiune scrisa mai neglijent a acestuia. Importantul document, descoperit in august 1960, aduce modificari esentiale in cunostintele de istorie referitoare la impartirea Daciei Romane.In textul documentului este mentionata Dacia Porolisseensis ca unitate administrativa existenta la data eliberarii acestei diplome militare, deci cu un sfert de veac mai devreme decat se stia.Documentul contine informatii cu privire la provincie, la armata romana, la militarii veterani si familiile lor, consulii din anul 123 si populatiile provinciale.Inscriptiile descoperite la Congri atesta prezenta italicilor, intre care Florentinus, original din Florenta (Etruria) si T. Petronius din colonia Ostia, tribun al legiunii VII Gemina si praefectus Ala II Pannoniorum.Din trupa de cavalerie cantonata la Gherla a facut parte si ofiterul Tiberius Maximus, „omul care l-a capturat pe Decebal”.

Castrul de la Gherla a fost parasit de armata romana odata cu retragerea acesteia din Dacia, in timpul imparatului Aurelian.Cercetarile arheologice atesta faptul ca unele foste castre romane sau asezari civile (Sarmiszegetusa, Gilau,Bologa, Gherla) au continuat sa serveasca unor scopuri defensive si dupa retragerea armatei romane din Dacia.

Cine a fost Tiberius Claudius Maximus (locuitor al castrului Congri)– omul care l-a capturat pe Decebal

Tiberius Claudius Maximus (n. cca. 65 d.Hr. – d. cca. 117 ) a fost un soldat roman care a servit în Legiunea a VII-a Claudia în războaiele daco-romane, în timpul împăraților Domițian și Traian. A participat alături de camarazii săi din legiune la prima și a doua bătălie de la Tapae.

Pentru bravura arătată în luptă, împăratul Domițian l-a decorat. Pe vremea împăratului Traian a fost transferat la conducerea Ala II Pannoniorum, in Congri, castrul roman aflat pe teritoriul de astazi al Gherlei.

În anul 106, în timpul războiului daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o subunitate de cercetași, care a primit ordinul să-l prindă pe regele dac fugar, Decebal. Înainte ca romanii să-l poată captura, Decebal s-a sinucis, tăindu-și gâtul cu „sica”, sabia curbată dacică. Momentul a fost ilustrat pe Columna lui Traian. Totuși Maximus a pretins, așa cum stă scris pe stela sa funerară descoperită la Filippi, Grecia, că a reușit să-l captureze pe Decebal mai înainte ca acesta să moară. Maximus i-a tăiat capul și mâna dreaptă regelui dac și le-a prezentat împăratului Traian, aflat la Ranisstorum. Pentru acest lucru va fi recompensat de împărat şi îşi va permite către sfârşitul vieţii o stelă funerară prin care să-şi lase mărturie urmaşilor întreaga sa carieră. Soldatul se numea Tiberius Claudius Maximus iar faima sa este legată în mare parte de capturarea regelui Decebal. Întreaga poveste a morţii lui Decebal dar şi a celei mai strălucite fapte de arme a lui Tiberius Claudius Maximus a rămas săpată adânc pe stela sa funerară dar şi pe metopele columnei lui Traian.

Despre decurionul (n.r. comandant a zece oameni într-o ala de cavalerie), Tiberiu Claudius Maximus nu am fi ştiut nimic dacă nu şi-ar fi comandat încă din timpul vieţii, aşa cum ne arată şi o inscripţie în acest sens, un monument funerar. Pe stela funerară a cerut să fie gravată, cea mai importantă faptă de arme a sa, uciderea unui rege barbar dar şi întreaga sa carieră militară, bogată de altfel şi plină de fapte de vitejie. Această stelă funerară a fost descoperită lângă oraşul antic Phillipi, din Macedonia actuală. Mai precis, aşa cum arată specialistul Michael Speidel în studiul intitulat ”The Captor of Decebalus a New Inscription From Philippi”, monumentul funerar a fost găsit în 1965, accidental, pe ogoarele de lângă satul Grammeni, situat la nord-vest de anticul Phillipi. Monumentul funerar a fost cercetat şi acum se află în muzeul de la Kavala, un oraş-port din Grecia, provincia Macedonia. Aşa cum arată şi Speidel acest monument conţine la modul cel mai detaliat cariera militară a unui soldat roman,Tiberius Claudius Maximus. Textul inscripţiei a fost tradus în felul următor. „Tiberius Claudius Maximus, veteran, şi-a comandat acest monument încă din timpul vieţii. A servit ca soldat în Legio VII Claudia Pia Fidelis, a fost făcut questor equitum, apoi singularis al legatului legiunii, apoi vexillarius a trupelor din aceea unitate, a fost decorat de împăratul Domiţian pentru vitejie în războaiele cu dacii, a fost făcut duplicarius în Ala II Pannoniorum de împăratul Traian şi a devenit mai apoi exploratores( n.r. un soi de cercetaş) în războaiele cu dacii şi a fost de două ori decorat pentru curaj în războaiele cu dacii şi mai apoi cu parţii şi a fost făcut decurion în aceeaşi ala pentru că l-a capturat pe Decebalus şi fiindcă i-a dus capul la Ranisstorum. A fost lăsat la vatră în mod onorabil ca voluntarius de consulul comandant Terentius Scaurianus, al armatei din provincia Mesopotamia Nova” . Povestea sa laconică, dar detaliată pentru un monument funerar a fost interpretată mai apoi de specialişti.

Tiberius Claudius Maximus a murit după anul 117.